Frenectomia, mentinatoare de spatiu, obiceiuri vicioase

Frenectomia

Frenectomia este intervenţia chirurgicală prin care se îndepartează sau se repoziţionează frenul – acel ţesut care are rolul de a restrictiona mişcarea organelor mobile din corp. Procedura se poate realiza cu anestezie locală. În cavitatea bucală există trei frenuri: sub limbă, ataşat de planşeul cavitaţii, între gingie şi buza inferioară şi intre gingie şi buza superioară. Frenectomia se poate realiza impreună cu frenoplastia: metoda chirurgicală de corectare a frenurilor scurte si subtiri.

În momentul în care frenul lingual sau cel labial este prea scurt, se pot crea o serie de probleme: alaptarea incorectă a bebeluşior, poate impiedica o pronunţie corectă la copii, sau produce retracţie gingivală la adulti, frenul sublingual poate patrunde in spaţiul dintre dinţii mandibulari anteriori, poziţionarea unui aparat ortodontic poate deveni foarte dificilă.

Inainte de a realiza o frenectomie, medicul stomatolog va evalua şansele afecţiunii de a se rezolva de la sine. Un copil care pronunţa incorect din cauza frenului lingual scurt ar trebui sa fie consultat întai de un logoped. De multe ori aceste exercitii rezolva problemele de pronunţie. Frenectomia se realizează doar in cazul in care constituie o problemă.

Menţinător de spatiu

Previne migrarea si inclinarea dinţilor;

Obiciuri vicioase

Iată câteva exemple de astfel de probleme:

  • dificultăți în masticațe, incizie, fonație;
  • respirație orală;
  • persistența obiceiului de sugere a degetului sau a suzetei după vârsta de 3-4 ani;
  • mușcarea buzei inferioare;
  • deglutiția de tip infantil (pentru a putea înghiți, copilul interpune limba între dinți);
  • poziţii vicioase ale capului și corpului în timpul somnului și în starea de veghe;

Aceste probleme au o importanță deosebită întrucât pot avea repercusiuni atât asupra dezvoltării extremității cefalice cât și asupra dezvoltării generale a organismului.

Astfel: Copiii cu respirație orală au imunitatea mai scăzută și fac mai frecvent infecții faringo-amigdaliene. De asemenea oxigenarea nu este corectă și pot să apară semne de oboseală și performanțe scăzute la școală.

Prin presiunea exercitată, sugerea prelungită a degetului sau a suzetei poate produce deformări ale maxilarelor și poziții anormale ale dinților.

Deglutiția infantilă (cu interpunerea limbii între arcade) este normală la sugari; pe măsura erupției dinților de lapte se face tranziția către deglutiția de tip adult (deglutiția fără interpunerea limbii între dinți). Persistența obiceiului de interpunere a limbii între dinți după erupția acestora se numește deglutiție de tip infantil, urmările negative fiind apariția . deschise, prin deformarea oaselor maxilare